Cat de mult conteaza un psihic bun si o atitudine optimista chiar si in fata unui diagnostic de cancer de san? Cat de tare au evoluat tratamentele pentru aceasta boala in ultimii ani? Cat de importante sunt ecografiile si mamografiile care ni se recomanda regulat? Ce factori de risc conteaza cel mai mult in cancerul mamar? Dar si cum vede chirurgul Eugeniu Darii cei trei ani petrecuti la Onco Card Brasov ca sef al sectiei de chirurgie, supraspecializat in chirurgia oncologica mamara? Aflati toate raspunsurile din interviul urmator.
Domnule doctor, in 2018, abia sosit la Onco Card ne spuneati ca sunteti surprins de numarul de cazuri de cancer de san in stadiu avansat pe care le vedeti. S-au schimbat lucrurile intre timp, vin pacientele mai devreme la medic?
Dr. Eugeniu Darii: As vrea sa spun ca da. Cel putin in Onco Card in ultimul timp vedem paciente in stadii incipiente, 1 si 2. Poate datorita programului de screening pe care l-am facut aici, poate datorita campaniilor de constientizare. Diagnosticam multe paciente cu T1 – tumora pana in 2 cm sau T2 pana in 5 cm si chiar a crescut numarul operatiilor de conservare a sanului si cu biopsie de ganglion santinela – nu mai avem asa multe cazuri care sa necesite limfadenectomie. Dar tind sa cred ca e vorba de o tendinta locala si aceste depistari precoce tin mai mult de spital – daca se face screening sau nu, cum isi informeaza pacientele etc. Chiar acum cateva luni am fost la Institutul Oncologic din Cluj-Napoca la un schimb de experienta de o saptamana, unde am fost 6 colegi din diferite orase ale Romaniei si, vorbind cu ei, am aflat ca in anumite orase unde chirurgia mamara nu este pusa la punct, persista un procentaj mai mare de cazuri local avansate (T3, T4 – adica tumori peste 5 cm si cu invazia tegumentului). Asadar, cred ca depinde de centre, cele care au si servicii de imagistica si fac campanii de screening depisteaza cazurile din timp. Cu generatiile noi care au acces la informatie si internet, mentalitatea se va schimba. Problema este in zona rurala unde trebuie facute constant campanii de screening si de informare.
Ati observat vreo schimbare la varsta diagnosticului, diagnosticati mai multe tinere?
Avem si paciente tinere de 30-40 de ani, dar majoritatea se incadreaza in statistica 60-70 de ani. Principalul factor de risc de cancer de san este sa fii femeie si sa imbatranesti. Ca si la barbati, cu cancerul de prostata – s-a demonstrat ca daca noi, barbtii am trai pana la 100 de ani, toti am face cancer de prostata. Este acelasi lucru si la femei cu cancerul mamar.
Asadar, sa fii femeie si sa imbatranesti este principalul factor de risc. Ne puteti spune si alti factori?
Obezitatea este un factor de risc in cancerul de san – in tesutul adipos avem o enzima (aromataza) care produce hormoni sexuali feminine (estrogen si estradiol). Glanda mamara fiind un organ foarte suspectibil la estrogen si progesteron, multe cancere de san sunt hormono-dependente sau hormono-sensibile si hormonii circulanti in sange sunt un factor de risc pentru cancerul de san, deci obezitatea este un factor de risc. La fel, contraceptia hormonala. Tratamentul de substitutie hormonala este si el factor de risc. Și, mai nou, cancerul de san are o incidenta mai mare in tarile cu mod de viata vest-european si american. Schimbarea modului de viata, alimentatia fast-food, procesata, sedentarismul – toate acestea par sa conteze.
Care ar fi cel mai important factor de risc din punctul dumneavoastra de vedere?
In primul rand, bagajul genetic. Daca esti purtator al genelor BRCA 1 si 2, riscul aparitiei cancerului de san este mare. Se lucreaza deja si la multe alte gene ca sa se vada daca pe langa riscul de cancer de alte organe este inclus si cel de san.
In ce masura ajuta corectarea regimului alimentar evolutia bolii?
Nu influenteaza cu nimic, deja avand diagnosticul. Uneori nu ajuta nici inainte – sunt si paciente cu un mod de viata exagerat de snaatos si tot fac cancer de san, este ca la loterie cumva, din pacate.
Cum vedeti tratamentele naturiste – le intalniti in practica?
Nu vreau sa vorbesc despre asta, noi ca medici credem in medicina conventionala. De multe ori, pacientii nici nu ne spun ca le iau, stiu ca ne opunem. Dar vreau sa trag un semnal de alarma – cel putin in cazul unui diagnostic de cancer de san, trebuie sa stii foarte bine ce tip de tratament naturist sa iei, pentru ca daca iei unul care contine hormoni nu doar ca nu iti face bine, dar iti face mai rau.
Mamografia si iradierea – cum a evoluat acest subiect destul de controvesat?
Mai sunt paciente reticente si vor mai fi, exact asa ca si la vaccinare. Pacientul anti-vaccinare in cadrul actualei pandemii il putem numi pacient pro-boala, exact asa si aici, pacientul anti-screening il putem numi pacient pro-cancer. Doza de iradiere la mamografie este atat de mica incat poate fi echivalata cu un zbor translatlantic. Desi, as putea spune ca un astfel de zbor te iradiaza mai mult ca o mamografie. Radiatia este energia in miscare. Unitatea de masura a radiatiei este mSv (millisievert-ul). Doza de iradiere naturala pe care o primeste un om pe parcursul unui an din mediul inconjurator, din radiatia cosmica si cea de zi cu zi din wi-fi, telefonie etc. variaza intre 1,8-2,4 mSv, in functie de zona globului pamantesc. La o mamografie conventionala care se face o data pe an doza de iradiere este 0,4 mSv – trageti concluziile.
Ecografia facuta in fiecare an pana la 40 de ani si apoi mamografia regulata inseamna ca putem prinde un eventual cancer mamar la timp, fara sa avem riscul unui diagnostic in stadiu avansat?
Daca facem screening anual atunci putem depista cancerul mamar in stadii incipiente si noi, ca medici, putem face mult mai multe pentru acel pacient. Sa luam niste cifre concrete referitor la cancerului de san – in stadiul I supravietuirea este de 98-99% daca faci totul conform protocoalelor – adica punctie-biopsie diagnostica in prima faza, apoi vezi daca tipul de cancer are nevoie de chimioterapie, care e bine sa fie administrata preoperator, apoi operatie si radioterapie. Daca le-ai administrat corect, in stadiul 1 supravietuirea este de 98-99 la suta. Intr-un stadiu II, statistica da undeva 86%, pentru stadiul III – 54-56% si stadiul IV sub 25%. Din pacate, sunt si cazuri in stadii incipiente cand evolutia este nefasta si nu ai ce face, dar, in linii mari vorbind, cu cat stadiul este mai mic, cu atat sansele de supravietuire sunt mai mari. Sunt cancere cu un ritm de multiplicare a celulelor mai mare si cresc evolutiv mai rapid dar eu nu cred ca daca se face screening corect, pacienta este constiincioasa si medicul imagist este bun, intr-un an de zile poti ajunge la un cancer in stadiul III sau IV, as zice I maxim II. Plus ca, sanul e un organ pe care pacienta il poate examina zi de zi ca sa isi dea seama daca apare ceva suspect sau nu. Nu este ca un organ din cavitatea abdominala sau toracica sa nu-l vezi si sa nu-l simti si sa te trezesti direct cu simptomele secundare patologiei.
Care ar fi punctele cheie in evolutia tratamentului cancerului de san de a lungul timpului, ce a revolutionat tratamentul?
Chirurgical, ca si volum de interventie s-a redus foarte mult, ceea ce este spre binele si confortul pacientului, spre imbunatatirea calitatea vietii sale. La inceputurile chirurgiei cand se trata un cancer de san, automat se facea mastectomie cu limfadenectomie si se inlaturau chirurgical inclusiv muschii pectorali – cel mare, si cel mic. Apoi s-a renuntat la inlaturarea pectoralului mic, apoi s-a renuntat si la inlaturarea pectoralului mare si se faceau numai mastectomii cu limfadenectomie. Acum, in aproximativ 80% dintre cazurile diagnosticate in stadii incipiente se face chirurgie de conservare a sanului, adica tumorectomie sau sectorectomie cu pastrarea sanului si biopsie de ganglioni santinela ceea ce inseamna ca nu se scot toti ganglionii din axila, ci doar cei santinela, cei care raspund de drenajul limfatic al sanului din regiunea axilara. E o revolutie foarte mare. La fel a fost o revolutie si pe partea de oncologie fiindca s-au inventat si aplicat foarte multe tratamente biologice tintite sau moleculare, cum li se mai spune. De exemplu, cancerul de san HER2 pozitiv care inainte avea o evolutie foarte agresiva si sanse mici de vindecare. De cand in oncologie s-a aprobat si foloseste tratamentul tintit anti-HER2 evolutia acestui tip de cancer e chiar mai buna decat a unui cancer de tip luminal A considerat a fi cel mai “bland”. Și cu tratamentul chimioterapic administrat inainte de operatie (neoadjuvant) tipurile acestea de cancer pot ajunge sa dispara definitiv din san, adica se micsoreaza atat de tare incat atunci cand ajungi la momentul operatiei nu il mai gasesti cu ecograful sau imagistic.
Factorul psihic, ce ne puteti spune despre impactul acestuia asupra succesului tratamentului?
Din experienta mea am observat ca in cazul pacientilor care privesc optimist tratamentul – totul decurge relativ bine – si chimioterapia, si operatia, si rata de complicatii e mult mai mica. Bineinteles, este un punct de vedere subiectiv, nu sunt date de statistica. Dar pacientii care pun raul inainte, cei prapastiosi cum ii numim noi, care se tem de anumite lucruri, de obicei patesc acele lucruri de care s-au temut si despre care au vorbit atat de mult. In principiu, este bine sa fii mai optimist, sa vezi lumina de la capatul tunelului si sa nu te lasi coplesit doar de intunericul din tunel.
Ce va remonteaza dupa ce vedeti atatea cazuri grave?
Faptul ca le vad ca sunt bine la controalele de la distanta, dupa terminarea intregului tratament, asta ma remonteaza!
Ce s-a intamplat in cei trei ani de cand ati inceput punerea pe roate a sectiei de chirurgie Onco Card? Va intorceati atunci dupa un fellowship la Londra la Spitalul Royal Marsden, experienta despre care spuneati ca v-a schimbat viziunea si cariera, si voiati sa claditi ceva similar aici la Brasov.
Am realizat lucrurile majore – am organizat sectia de chirurgie, am completat echipa cu specialist de chirurgie plastica si reconstructiva, am crescut ca si volum si numar de interventii, putem oferi toata gama de operatii de reconstructie, simetrizare, corectie dupa interventii pentru cancer de san, inclusiv efectuate in alte centre. Colaboram foarte bine cu imagistica pe partea de diagnostic si monitorizare postoperatorie. S-a completat si echipa de medici oncologi. In comisiile oncologice avem mai multi specialisti, inclusiv pe partea de ginecologie. Avem o relatie foarte buna cu laboratorul de anatomie patologica. Seamana cu ce am vazut si experimentat in UK, dar mai avem un pic de lucru. Mi-as dori sa includem si partea de consiliere genetica plus testarile pentru mutatiile genetice, si sa ne concentram si pe suportul psihologic al pacientelor diagnosticate. Toti pacientii cu cancer ar trebui sa fie sprijiniti psihologic, din punctul meu de vedere. In tarile dezvoltate, multe servicii de genul acesta sunt oferite de medicii psihiatri. La noi, daca le spui pacientilor sa accepte o consiliere de la un psihiatru, aproape te-ar da in judecata pentru ca sugerezi ca ar fi nebuni. Ne va lua ceva timp pana vor intelege si pana se vor schimba lucrurile. Dar sunt optimist!