În categoria pneumopatiilor interstițiale difuze (PID) există în jur de 200 de boli care afectează plămânii. Unele mai ușor de tratat, altele mai dificil, dar toate destul de greu de diagnosticat. De multe ori, aceste afecțiuni sunt găsite întâmplător, aflăm de la Dr. Mogoș Antonia, medic primar pneumoftiziologie în cadrul spitalului Onco Card Brașov. De multe ori, nu sunt găsite. De aceea nici nu există cifre statistice care să indice o situație reală în România. Dr. Mogoș pledează pentru un diagnostic cât mai rapid în cazul PID-urilor și explică de ce în materialul următor.
Dispneea, primul semn de îngrijorare
Un simptom prezent în toate PID-urile este dispneea și facem referire la dispneea progresivă de efort. Practic, omul simte că obosește și are lipsă de aer atunci când face anumite activități, care implică efort fizic. Pacientul afirmă: “Efortul pe care îl făceam anul trecut în grădină, sau în casă, sau la sport, nu îl mai pot face acum”. De obicei, din momentul în care apare această dispnee și momentul în care pacientul ajunge la un medic, ca să fie evaluat, trec între 2 și 6 luni. El poate fi trimis la pneumolog de către medicul de familie sau de medicii din alte specialități, depinde unde ajunge pacientul prima dată. Sau, pacienții se prezintă direct la pneumolog, din proprie inițiativă (în această categorie intră fumătorii care, din când în când se alarmează și merg la un consult de specialitate, ceea ce nu este rău!). Investigațiile ar trebui efectuate atent, conform ghidurilor în vigoare, pentru că, atentie!, dispneea nu este tipică doar pneumopatiilor interstițiale difuze, ea se manifestă și în alte boli pulmonare (astm bronșic, BPOC, TBC), cele cardiovasculare, neuromusculare, hematologice.
Alt simptom ar fi tusea seacă, în special tusea seacă inspiratorie (adică pacientul tușește sec, iritativ, în special în perioada de inspir a ciclului respirator). Pacientul încearcă să trateze acest simptom, de cele mai multe ori fără reușită. Alte simptome asociate PID-urilor pot fi poliartralgii
(dureri la nivelul articulațiilor), mialgii (dureri musculare), pusee febrile sporadice.
Ghid de diagnostic și comisie multidisciplinară
Societatea Română de Pneumologie a elaborat un ghid de diagnostic și tratament al PID-urilor, un instrument de mare ajutor pentru medici.
“Când pacientul sosește la medic – adesea pentru dispnee – anamneza trebuie făcută foarte riguros iar examenul fizic este foarte important. Putem continua cu investigații simple, de rutină: radiografie pulmonară, spirometrie, pulsoximetrie, analize uzuale de sânge. În functie de rezultatele investigațiilor uzuale și de concluziile obținute în anamneză, putem continua investigațiile speciale (voi face referire doar la câteva investigații, utile pentru a stabili un diagnostic):
- Tomografie computerizată cu înaltă rezolutie (HRCT): este o investigație radiologică prin care se evidențiază mult mai clar structura plămânilor, felul cum sunt afectați, dar și localizarea leziunilor.
- Măsurarea difuziunii alveolo-capilare este o probă funcțională respiratorie, în care parametrul măsurat este factorul de transfer gazos (DLCO). Pacientului i se cere să sufle într-un dispozitiv complex, într-un fel anume, astfel încât să putem stabili gradul de afectare a membranei alveolo-capilare. Așa cum am menționat deja, din cauza unor mecanisme cunoscute sau necunoscute se produce o modificare lentă a structurii pereților alveolelor pulmonare care se îngroașă și devin rigizi. Prin urmare, plămânii își vor pierde elasticitatea, volumele vor scădea, iar transferul oxigenului din aerul alveolar în sânge se va face mai greu.
- Bronhoscopie cu recoltarea diferitelor produse pentru laborator. În urma rezultatelor de laborator putem concluziona un diagnostic sau îl putem exclude pentru a ne focusa în altă direcție.
- Test de mers de 6 sec – măsoară toleranța la efort a pacientului
Boala interstițială pulmonară, odată diagnosticată, face ca legătura pacient-medic să fie mult mai strânsă. Este nevoie de o colaborare extrem de serioasă și riguroasă pentru urmărirea evoluției stării pacientului și a bolii sub tratament. Se va urmări constant simptomatologia pacientului, parametrii funcționali (DLCO, volume pulmonare), HRCT, saturația oxigenului în sângele periferic (SaO2), monitorizare pentru instituirea oxigenoterapiei de lungă durată la domiciliu, monitorizare pentru depistarea complicațiilor.
De menționat că noi lucrăm în comisii multidisciplinare alcătuite din pneumologi, alergologi, reumatologi, discutăm aceste cazuri și elaborăm scheme de tratament.
Există tratament, dar contează când este început
Bibliografie;
Ghid de diagnostic și tratament al pneumopatiilor interstițiale difuze, Societatea Română de Pneumologie sub redacția Prof. Dr. Miron Alexandru Bogdan, 2008