O N C O C A R D - Performanță pentru viață!

Opening Hours : Luni - Vineri | 08:00 - 20:00
  Contact : (+40) 268 994

Cum decurge intervenția de reconstrucție mamară după un cancer

La ora actuală, intervențiile de reconstrucție mamară după un cancer de sân încheie cu succes tratamentul acestei afecțiuni în creștere în rândul femeilor. Cancerul de sân este asociat cu factori de risc precum ereditatea – prezența mutațiilor BRCA 1 și 2, excesul ponderal, fumatul, dar poate fi tratat cu succes dacă este depistat la debut. Din protocolul de terapie fac parte chimioterapia, radioterapia și intervenția chirurgicală, care este destinată fie doar extirpării tumorii, fie întregului sân. După toate acestea intervine reconstrucția mamară. Și în România, medicii specializați în chirurgie reconstructivă aplică metodele și protocoalele internaționale destinate refacerii sânilor după un cancer. Unul dintre medicii care fac cu succes operații de reconstrucție în România este dr. Daniel Hernic, specialist Chirurgie Plastică, Estetică şi Microchirurgie Reconstructivă în cadrul Spitalului Onco Card din Brașov. Iată în ce constau intervențiile și ce ar trebui să știe pacientele legat de aceste proceduri.

Cum decurge o intervenție de reconstrucție mamară cu țesut propriu?

Dr. Daniel Hernic: În primul rând, pacienta trebuie să meargă la consultație la un chirurg plastician specializat în acest tip de chirurgie reconstructivă. În cadrul consultației, va fi evaluată și informată referitor la procesul de reconstrucție mamară. Specialistul va analiza atât procedurile fezabile din punct de vedere tehnic, cât și capitalul tisular de care pacienta dispune pentru reconstrucție. În plus, chirurgul va lua în considerare dorințele și așteptările pacientei. Reconstrucția cu țesut propriu poate implica țesut de la nivelul abdomenului, spatelui, feselor sau coapselor. Din acest motiv, silueta pacientei trebuie analizată global, așteptările acesteia de la intervenție trebuie bine definite și totodată trebuie evaluat care ar fi prejudiciul cicatricial pentru care aceasta este dispusă să facă un compromis. În plus, fiecare procedură vine la pachet cu un anumit tip operator. Sunt proceduri în care se utilizează țesut propriu și care pot dura două ore și jumătate – trei ore și sunt proceduri în care se utilizează țesut propriu transferat liber microchirurgical, care pot dura chiar și 10-12 ore. Posibilități sunt, soluții sunt, însă trebuie discutate cu fiecare pacientă în parte și văzut exact care sunt dorințele și așteptările acesteia.

E mai simplă reconstrucția în cazul dublei mastectomii?

Dr. Daniel Hernic: În situația în care se realizează o mastectomie subcutanată, adică dacă se scoate glanda mamară și se păstrează toată anvelopa cutanată, cu sau fără areolă, atunci da, din punctul de vedere al simetriei, este cel mai ușor pentru că se pot pune două implanturi de același volum.

În cazul dublei mastectomii, se poate face reconstrucție cu țesut propriu?

Dr. Daniel Hernic: Da, practic anvelopa cutanată este aceeași și lipsește doar conținutul. Acesta poate fi suplinit fie prin introducerea de țesut propriu, fie prin plasarea implanturilor. Ceea ce trebuie menționat este că, pentru a avea spațiu de manevră pentru a introduce o proteză sau pentru a acomoda țesutul propriu în anvelopa cutanată, nu este suficientă doar cicatricea din jurul areolei. De cele mai multe ori, această cicatrice trebuie extinsă către lateral sau către zona inferioară a sânului. Deci, automat, după cum spuneam, este mai ușor din punct de vedere tehnic și avem șanse mai bune pentru a obține o simetrie, dar prejudiciul cicatricial este mai mare decât în cazul unei augmentări mamare cu viză estetică, unde cicatricea este minimă și unică.

Există și intervenții combinate în care faceți, de exemplu, și reconstrucție, și reducție mamară?

Dr. Daniel Hernic: În funcție de procedura reconstructivă care este aleasă de comun acord cu pacienta, se poate opta pentru ca sânul reconstruit să aibă jumătate sau chiar mai puțin față de dimensiunea inițială. Se așteaptă cel puțin 3 luni pentru ca procesul inflamator să scadă și ca țesuturile reconstruite să se așeze, iar apoi, sânul sănătos poate fi redus ca formă și volum pentru ca ambii sâni să aibă aproximativ aceleași dimensiuni. Deci este posibil să facem și reconstrucție și reducție, iar pacientele de cele mai multe ori se bucură, pentru că odată cu reconstrucția mamară pot să scape de un bust foarte mare, cu impactul negativ aferent asupra posturii și nu numai.

Care sunt cele mai mari provocări chirurgicale în cazul reconstrucției cu țesut propriu?

Dr. Daniel Hernic: Depind de metoda reconstructivă aleasă. Dacă discutăm despre o tehnică chirurgicală clasică, ce nu utilizează microscopul operator, în primul rând punem în balanță gradul de sechele pe care chirurgia reconstructivă mamară îl lasă la nivelul zonelor donatoare, mai precis la nivelul zonelor de unde se recoltează țesut pentru refacerea sânului. Procedurile au fost concepute de așa manieră încât să reducă la minimum gradul de invaliditate. Iar în ceea ce privește procedurile reconstructive ce utilizează tehnici microchirurgicale, acestea sunt cele care pun cele mai multe probleme. Vorbim așadar despre un tip de chirurgie clasică de părți moi, despre un tip de microchirurgie ce necesită un antrenament suplimentar din partea chirurgului, despre necesitatea unei echipe care să se sincronizeze extraordinar de bine. Operațiile de acest gen se efectuează, în general, în două echipe chirurgicale, necesită o echipă de anestezie bine pusă la punct, o monitorizare atentă în postoperator și prezintă o mulțime de provocări în ceea ce privește pregătirea pacientului și îngrijirea acestuia în postoperator.

Ce ar trebui să știe pacientele legat de perioada post-intervenție de reconstrucție mamară?

Dr. Daniel Hernic: În funcție de metoda reconstructivă aleasă, există o perioadă postoperatorie în care pacienta trebuie să aibă grijă de anumite lucruri. În ceea ce privește expunerea la soare, aceasta nu are impact decât asupra cicatricilor. Ele nu trebuie să fie expuse la soare timp de un an de la intervenție pentru a evita fenomenul de hiperpigmentare ireversibilă a acestora. În ceea ce privește reconstrucția pe baza implanturilor, dacă acestea sunt puse în spatele mușchiului pectoral, pacienta trebuie să-și limiteze o perioadă mișcările ce presupun utilizarea acestui mușchi pentru a reduce riscul de migrare și de rotație a protezei. Pentru procedurile ce utilizează mușchiul marele dorsal, pacientele trebuie să evite folosirea acestui mușchi o perioadă de câteva săptămâni. Procedurile ce implică recoltarea de țesut grăsos pe baza mușchilor drepți abdominali predispun la un anumit grad de slăbire a peretelui abdominal, cu un impact mai mult sau mai puțin important asupra activităților cotidiene.