O N C O C A R D - Performanță pentru viață!

Orar : Luni - Vineri | 08:00 - 20:00
  Contact : (+40) 268 994

Cum decurg operațiile de reconstrucție după cancerele de piele

Cancerele cutanate sunt cele mai frecvente tipuri de afecțiuni maligne diagnosticate la ora actuală în lume. Există mai multe tipuri, de la cele mai puțin grave, precum carcinomul, până la melanom, cel mai periculos cancer de piele. Tumorile cutanate maligne se pot localiza în orice zonă a pielii și, în funcție de stadiu și de gravitate, pot cuprinde suprafețe mai mari sau mai mici. Cele mai dificil de tratat sunt cele din zonele expuse ale pielii, cum sunt zona feței, gâtului sau decolteului, pentru că implică structuri tridimensionale, cu impact asupra aspectului estetic. Însă la ora actuală, extirparea tumorilor poate fi însoțită de intervenții de reconstrucție care pot reda pacienților aspectul pielii apropiat de cel sănătos. Unul dintre doctorii români care fac operații de reconstrucție după cancere este Daniel Hernic, medic specialist Chirurgie Plastică, Estetică şi Microchirurgie Reconstructivă în cadrul Spitalului Onco Card din Brașov. Iată câteva dintre cele mai importante aspecte care vizează reconstrucțiile după cancerele cutanate, expuse de medicul expert în chirurgie reconstructivă.

Ce tipuri de reconstrucție se pot face după cancerele de piele?

Dr. Daniel Hernic: În principiu, în ceea ce privește cancerul cutanat, în linii mari vorbim despre cancerele de tip melanom și despre cancerele de tip non melanom, adică despre carcinomul bazocelular și despre cel spinocelular. De cele mai multe ori, pacienții sunt direcționați de medicii dermatologi sau de cei de familie către chirurgul plastician. În momentul apariției unei leziuni cutanate suspecte, se va realiza o biopsie tisulară, iar fragmentul respectiv va fi evaluat de către medicul anatomopatolog care va pune diagnosticul tipului și subtipului de cancer cutanat. De ce este important acest diagnostic? Pentru că fiecare tip și subtip de cancer de piele are un anumit tratament. Pe lângă excizia tumorii respective, tratamentul presupune și excizia unei porțiuni de țesut sănătos din jurul tumorii respective. Și aici putem vorbi despre liziere de țesut sănătos de 3 mm până la 2 sau 3 cm. Gândiți-vă că pielea îmbracă corpul din cap până în picioare. 2 cm de o parte și de alta a tumorii înseamnă cel puțin 4 cm diametru. 4 cm diametru poate nu reprezintă o pierdere mare de substanță la nivelul abdomenului, dar nu același lucru îl putem spune când discutăm despre regiunea gâtului sau a feței. Chirugia cutanată este o chirurgie care de cele mai multe ori permite închiderea defectului rezultat prin sutură directă: se scoate tumora, iar în urma exciziei tumorii respective, pielea este închisă și totul arată corect. Dar, uneori, acest lucru nu este posibil și necesită anumite gesturi reparatorii suplimentare. Astfel, putem discuta despre grefele de piele pentru repararea pierderilor de substanță sau putem lua în discuție plastiile locale. Astfel, pe lângă excizia pentru extirparea tumorii cutanate, sunt efectuate și alte incizii în jurul acestei pierderi de substanță pentru a manipula local țesuturile și pentru a putea adresa defectul în mod corespunzător.

Care sunt zonele care necesită aceste gesturi reparatorii?

Dr. Daniel Hernic: În ceea ce privește tratamentul chirurgical al cancerelor cutanate, zonele articulare trebuie adresate în așa fel încât acestea să nu fie jenate în niciun fel din punct de vedere funcțional, în limita posibilităților. În plus, orice tumoră cutanată la nivelul feței implică o cicatrice, iar aceasta trebuie să fie cât mai discretă și cât mai acceptabilă din punct de vedere estetic. Chirurgia plastică, prin arsenalul de tehnici chirurgicale de care dispune, poate rezolva într-o manieră elegantă, atât din punct de vedere oncologic, cât și estetic, patologia cancerelor cutanate.

Cât de complicate sunt intervențiile din zona feței?

Dr. Daniel Hernic: Fața este împărțită în unități estetice: vorbim așadar despre unitatea estetică a frunții, nazală, a pleoapelor, a obrajilor, a buzei superioare și inferioare, a bărbiei, a urechilor și a gâtului. Fiecare unitate estetică este împărțită în subunități estetice, iar fiecare dintre acestea prezintă câte o metodă reconstructivă pentru obținerea unui rezultat corect. Urechea poate fi reconstruită utilizând piele și cartilaj costal, pleoapa poate fi reconstruită din tegument, cartilaj nazal și conjunctiv, nasul poate fi reconstruit din piele și cartilaj și așa mai departe. Există tot felul de artificii care se pot realiza pentru a reconstrui chiar și un nas complet amputat.

Tipurile de reconstrucție țin și de tipul de cancer cutanat?

Dr. Daniel Hernic: În funcție de tipul și subtipul cancerului de piele, pierderea de substanță în urma înlăturării tumorii respective, plus a țesutului sănătos din jurul lui, poate fi mai mică sau mai mare. Cu cât defectul este mai mare, cu atât reconstrucția este mai complicată. Există și diferențe în ceea ce privește evoluția globală a bolii, în acest sens melanomul prezintă un tip de evoluție diferit față de carcinomul bazocelular, rata de supraviețuire fiind de 5 ani. În primul rând, este importantă tratarea cancerului, iar apoi prejudiciul cicatricial este minimizat prin metodele de care dispunem noi, chirurgii plasticieni, artificii destinate acoperirii defectelor rezultate în urma extipării tumorilor.

Cât de mult vă ajută la ora aceasta medicamentele și dispozitivele pentru o cicatrizare estetică?

Dr. Daniel Hernic: În prezent există pe piață nenumărate soluții dedicate procesului cicatricial, cu grade de eficiență variabile. Orice fel de cicatrice trebuie să beneficieze de un masaj cu cremă. În principiu, orice cremă hidratantă este acceptată. Masajul, corect efectuat, este poate mai important decât orice cremă scumpă. Există, de asemenea, și plasturi de silicon care funcționează pe principiul presoterapiei, adică a aplicării unei presiuni constante și uniforme la nivelul cicatricii, cu scopul de a o asupliza și a o aplatiza. Se poate face și transferul autolog de grăsime pentru a conferi cicatricilor un caracter cât mai suplu, cât mai bun. Există tratamentele cu PRP (plasmă bogată în plachete). Există studii despre tratamentele cu acid hialuronic care ar interveni cu succes la nivelul procesului de cicatrizare. De asemenea, există lasere care pot interveni la nivelul modelării cicatriciale și, nu în ultimul rând, toxina botulinică și-a dovedit eficiența în ameliorarea cicatricilor.

Există riscul de cicatrici cheloide după intervențiile reconstructive?

Dr. Daniel Hernic: Cicatricile cheloide pot apărea, depinde foarte mult de modalitatea de cicatrizare la fiecare pacient în parte. Acestea apar cu predilecție în anumite zone, cum sunt decolteul, zona umerilor și în anumite perioade de vârstă, cum ar fi perioada adolescenței. De fiecare dată când o cicatrice este formată în tensiune, există un risc suplimentar de a dezvolta o cicatrice hipertrofică sau cheloidă. Dar există metode de tratament și de prevenție a acestora, ce variază de la atenta utilizare a materialelor de sutură pentru a închide o plagă, la plasturii din silicon și presoterapie, la masajul cicatricial, până la radioterapie locală.

Care sunt cele mai dificile operații de reconstrucție, zonele cel mai dificil de reconstruit?

Dr. Daniel Hernic: Orice defect tridimensional prezintă un grad de complexitate mai ridicat față de orice defect plan. Astfel că zonele din jurul gurii, din jurul nasului, din jurul ochilor, urechile sunt, în general, mai dificil de reconstruit.

Cât de dificile sunt reconstrucțiile după carcinoamele cutanate, care nu sunt letale, dar desfigurează pacienții?

Dr. Daniel Hernic: Tocmai de aceea vorbeam despre pierderile de substanță tridimensionale. Dacă există carcinoame bazocelulare neglijate, acestea pot afecta, pe lângă piele, cartilajul, osul, iar noi, chirurgii plasticieni, trebuie să îndepărtăm leziunea respectivă până în țesutul sănătos, cu margine de siguranță oncologică. De cele mai multe ori, defectele sunt întinse și complexe. Fiecare țesut îndepărtat trebuie reconstruit cu un țesut similar, în limita posibilităților: os cu os, cartilaj cu cartilaj, conjunctivă cu conjunctivă, piele cu piele. Există zone de unde putem să împrumutăm astfel de țesuturi și să le transferăm fie local, fie la distanță, prin mijloace microchirurgicale.

Este chirurgia reconstructivă una dintre cele mai dificile specialități din medicină?

Dr. Daniel Hernic: Este o specialitate care are la îndemână foarte multe soluții, dar are și nenumărate probleme și limitări. Totul depinde de o bună planificare. Pentru orice intervenție pe care o realizăm, pregătim cel puțin 3 planuri: A, B, C. Planul A este cel pe care ni-l dorim și care ne și iese de cele mai multe ori. Dar trebuie să avem și variante de rezervă ca să putem să ducem lucrurile la bun sfârșit.