O N C O C A R D - Performanță pentru viață!

Orar : Luni - Vineri | 08:00 - 20:00
  Contact : (+40) 268 994

6 markeri tumorali care se fac în cadrul Spitalului Onco Card din Brașov

Medicina de laborator este o ramură importantă în depistarea și tratarea cancerului. Asta pentru că orice diagnostic presupune, pe lângă examinările medicale și cele imagistice, și teste speciale de laborator. În laborator, se analizează probele de sânge, de urină, dar și anumite modificări genetice implicate în apariția cancerelor. Markerii tumorali se numără printre testele care se fac la ora actuală și în laboratoarele performante din România, precum cel din cadrul Spitalului Onco Card din Brașov, unul dintre centrele unde se depistează și se tratează cu succes pacienți cu afecțiuni maligne. Markerii tumorali reprezintă substanțe secretate de tumori sau de alte celule din corp în prezența tumorilor. Însă valoarea markerilor poate crește și în alte condiții și afecțiuni care nu sunt maligne. De aceea, valoarea markerilor se corelează tot timpul cu alte examinări, precum cele clinice, imagistice, dar și cu rezultatul biopsiilor pentru a orienta medicii către un diagnostic precis. De asemenea, markerii se folosesc și pentru a monitoriza evoluția cazurilor oncologice: în funcție de valoarea markerilor, medicii pot evalua succesul unui tratament și pot decide conduita terapeutică ulterioară. Unul dintre medicii care face parte din echipa de diagnostic și tratament pentru cancere este și Ana-Maria Ciobanu, medic primar medicină de laborator. În continuare, specialistul descrie principalii markeri tumorali care se fac în cadrul Spitalului Onco Card și valoarea lor în cadrul diagnosticului de cancer.

1. PSA-ul este prezent în mod obișnuit în concentrații reduse în organism. Valorile normale între 0 și 4 ng/ml, depind de laborator și reactivii care se folosesc. Are rol în fertilitatea masculină, deci este bine să fie prezent. Sunt pacienți cărora le iese valoarea 3 și ei cred că sunt la risc, că se apropie de valorile maxime normale, dar nu e așa. PSA are rol în fertilitatea masculină și nu este specific sută la sută pentru cancerul de prostată, pentru că în 25 la sută din cazuri pot apărea valori ușor crescute la pacienții care nu au nimic sau poate au doar o ușoară inflamație sau un adenom de prostată. Nu există valori specifice pentru fiecare afecțiune: la 10 ng/ml, de exemplu, poate fi un adenom mai proeminent, dar și un cancer incipient. Se face consultație de specialitate la medicul urolog, tușeul rectal, se fac investigații imagistice, se vede dacă e sau nu o problemă. Și atunci trebuie neapărat biopsie, diagnosticul de certitudine fiind dat de rezultatul anatomo-patologic.

2. CEA este antigenul carcioembrionar. La fel ca alfafetoproteina, marker tumoral care se evaluează în cancerele hepatice, aparține grupului antigenelor oncofetale. Asta înseamnă că ele cresc în perioada fetală. După naștere, cantitatea acestora scade deoarece acestea nu mai sunt produse. Ele se găsesc în celule pancreasului și tractului gastrointestinal, motiv pentru care la adult, cresc în cancerul colorectal, dar pot crește și în cancerul gastric, pancreatic, mamar, pulmonar, ovarian. Valorile CEA se corelează și cu valorile altor teste: de exemplu, dacă suspicionăm un cancer ovarian, facem și CA 125. CEA se poate determina din sânge, din lichidul cefalorahidian, dacă se banuiesc tumori de sistem nervos central, și din lichidul pleural: se face puncție, se extrage lichid pleural și dacă iese pozitiv acest marker, este vorba despre o pleurezie paraneoplazică, adică în jurul unui cancer, cum sunt cel de plămân, de sân, localizate în zone adiacente pleurei. CEA nu poate fi folosit ca screening pentru că valorile cresc la fumători, în afecțiuni benigne de intestin, pancreas, ficat (ciroză, hepatită), în afecțiuni precum insuficiența renală, în afecțiuni benigne pulmonare sau de glandă mamară, cum sunt chisturile.

3. CA19-9 este indicat atunci când se suspicionează un cancer pancreatic, dar și alte tipuri de cancer. 70-80 la sută din afecțiuni maligne pancreatice și 50-60 la sută din cancerele gastrice, hepatobiliare și colorectale sunt CA 19-9 pozitive. Atunci când se bănuiește un cancer colorectal, CA 19-9 se corelează cu CEA. Dacă se suspicionează un cancer ovarian, facem CA 19-9, CA 125 și CEA. CA 19-9 nu poate fi folosit ca screening deoarece crește și în alte afecțiuni:  în boli inflamatorii intestinale, ciroză hepatică, boli autoimune gen poliartrită reumatoidă, lupus, sclerodermie.

4. CA 125 este foarte bun ca screening pentru pacientele care au o tumoră la nivel ovarian, pentru a pune un diagnostic diferențiat între bening și malign. Când există antecedente heredocolaterale de cancer ovarian, se poate face o testare CA 125 la 6 luni – 1 an, în funcție de recomandarea medicului, dar combinată cu o ecografie transvaginală. Dacă ecografia transvaginală nu arată nimic, atunci nu este necesar acest marker. Orice ecografie care arată o suspiciune se corelează cu CA 125. CA 125 are o lipsă de sensibilitate pentru stadiul precoce al bolii: chiar dacă apare tumora în ecografia transvaginală, el poate să iasă negativ, dar medicul va ști că este ceva acolo și va ține pacienta sub observație. Tumora ovariana se poate vedea mai repede la ecograf decât crește markerul. Altfel, nu-l folosim singur ca screening pentru că valoarea lui crește și în timpul menstruației, în primul trimestru de sarcină, în afecțiunile benigne genitale gen fibromatoză, endometrioză, boli inflamatorii pelvine, în afecțiuni non ginecologice, pancreatice, hepatite, ciroze, insuficiență renală, boli autoimune. Deci trebuie să-l corelăm cu alte teste și investigații.

5. CA 15-3 este foarte util în monitorizarea tratamentului în cancerul mamar și a evoluției bolii. El nu se folosește ca screening, valoarea crescută trebuie corelată și cu prezența unei formațiuni tumorale mamare. Imagistica e importantă: medicul radiolog care interpretează imaginile suspectează prezența unei tumori și recomandă investigații suplimentare. CA 15-3 poate crește și în afecțiuni benigne mamare, mastopatie, fibroadenom sau afecțiuni hepatice, hepatită, ciroză, tumori maligne non mare, pancreatice, pulmonare, ovariene, hepatice.

“Markerii tumorali sunt foarte buni, dar valoarea lor trebuie interpretată în context clinic, de către un medic, pentru ca pacienții să nu se sperie degeaba sau dimpotrivă, să stea prea liniștiți că nu e nimic. În plus, indicația generală a markerilor este de monitorizare a tratamentului. Atunci când pacientul e deja diagnosticat cu cancer, se fac diverse proceduri, chirurgie, radioterapie, chimioterapie, iar pe parcurs, pentru a se monitoriza tratamentul și evoluția cazului, se repetă markerii. Dacă au scăzut, înseamnă că tratamentul merge bine și cancerul scade din intensitate. Markerii tumorali se fac periodic în funcție de fiecare cancer în parte și de tratament. Dacă se observă o recreștere a acelor markeri, medicii suspicionează o recădere și recomandă alte examene și investigații”, concluzionează dr. Ana Maria Ciobanu, medic primar medicină de laborator în cadrul Spitalului Onco Card din Brașov.